1. [DEX '09] RADIOFRECVENȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a unei oscilații sau a unei unde electromagnetice, folosită în radiocomunicații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiofréquence, germ. Radiofrequenz.
2. [MDA2] radiofrecvență sf [At: DL / Pl: ~țe / E: fr radiofréquence] Frecvență a undelor electromagnetice, folosită în radiocomunicații.
3. [DLRLC] RADIOFRECVENȚĂ, radiofrecvențe, s. f. Frecvență a undelor electromagnetice care se folosesc în radiocomunicații.
4. [DN] RADIOFRECVENȚĂ s.f. Frecvență a undelor electromagnetice folosită în radiocomunicații. [Cf. fr. radiofréquence].
5. [MDN '00] RADIOFRECVENȚĂ s. f. frecvență mică, specifică radioundelor. (< fr. radiofréquence)
6. [DOOM 3] radiofrecvență (desp. -di-o-frec-) s. f., g.-d. art. radiofrecvenței; pl. radiofrecvențe
7. [DOOM 2] radiofrecvență (-di-o-frec-) s. f., g.-d. art. radiofrecvenței; pl. radiofrecvențe
8. [DE] RADIOFRECVÉNȚĂ (< radio1- + frecvență) s. f. Frecvența undelor electromagnetice limitată superior de frecvența undelor infraroșii, iar inferior de frecvența undelor sonore; corespunde aproximativ domeniului cuprins între 104 și 1012 Hz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL