1. [DEX '09] RADIOEMIȚĂTOR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio1. [Pr.: -di-o-] – Radio1- + emițător (după fr. radio-émetteur).
2. [MDA2] radioemițător sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4836 / Pl: ~oare / E: radio1- + emițător] Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice purtătoare de informații, folosite în radiocomunicații.
3. [DLRLC] RADIOEMIȚĂTOR, radioemițătoare, s. n. Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite în radiocomunicații.
4. [DN] RADIOEMIȚĂTOR s.n. Instalație cu care se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații. [< radio- + emițător].
5. [MDN '00] RADIOEMIȚĂTOR s. n. instalație cu care se emit și se transmit în spațiu unde electromagnetice; emițător radio. (după fr. radioémetteur)
6. [DOOM 3] radioemițător (desp. -di-o-) s. n., pl. radioemițătoare
7. [DOOM 2] radioemițător (-di-o-) s. n., pl. radioemițătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL