1. [DEX '09] RADIOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioélectricité.
2. [MDA2] radioelectricitate sf [At: BOGZA, C. O. 203 / Pl: ~tăți / E: fr radioelectricité] Ramură a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în diferite domenii.
3. [DLRLC] RADIOELECTRICITATE s. f. Parte a fizicii care studiază utilizarea undelor electromagnetice. Nu și-au putut închipui desigur cu ce se vor îndeletnici colegii lor... specializați în radioelectricitate. BOGZA, C. O. 203.
4. [DN] RADIOELECTRICITATE s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul și cu întrebuințarea undelor electromagnetice. [Cf. fr. radioélectricité].
5. [MDN '00] RADIOELECTRICITATE s. f. ramură a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiilor lor. (< fr. radioélectricité)
6. [DOOM 3] radioelectricitate (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radioelectricității
7. [DOOM 2] radioelectricitate (-di-o-) s. f., g.-d. art. radioelectricității
8. [DE] RADIOELECTRICITÁTE (< fr. {i}) s. f. Capitol al electromagnetismului care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice, precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații, în radiolocație etc. În 1896 savantul rus A.S. Popov a transmis prin „Morse” la 250 m numele „Heinric Hertz” – primul mesaj transmis de om prin radiocomunicație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL