1. [DEX '09] RACHIER, rachieri, s. m. (Înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] – Rachiu + suf. -ar.
2. [MDA2] rachier sm [At: URICARIUL, II, 43 / P: ~chi-er / V: (rar) ~iar / Pl: ~i / E: rachiu + -ar] 1 (Înv) Persoană care fabrică sau vinde rachiu (1) Si: țuicar. 2 (Reg) Nuntaș care îl însoțește pe naș la nuntă și-i duce ploconul.
3. [DEXI] rachiér s.m. 1 (înv.) Persoană care fabrica sau vindea rachiu; țuicar. 2 (reg.) Nuntaș care îl însoțește pe naș la nuntă și îi duce ploconul. • sil. -chi-er. pl. -i. / rachiu + -ar.
4. [DEX '98] RACHIER, rachieri, s. m. (Înv.) Cel care fabrica sau vindea rachiu. [Pr.: -chi-er] – Rachiu + suf. -ar.
5. [DLRLC] RACHIER, rachieri, s. m. (Învechit) Persoană care fabrică sau face negoț cu rachiu; povarnagiu, velnicer. Unii rachieri obișnuiesc să-l văpsească [rachiul] cu șofran. PAMFILE, I. C. 228. În vremea lor, toți știau pe dinafară satira... adresată unui fiu de rachier îngîmfat. GHICA, S. 486. – Pronunțat: -chi-er.
6. [Șăineanu, ed. VI] rachier m. fabricant de rachiu.
7. [Scriban] rachiér m. (d. rachiŭ). Fabricant orĭ vînzător de rachiŭ. – Și rachigiŭ (turc. rakicy).
8. [MDA2] rachiar sm vz rachier
9. [DOOM 3] rachier (înv.) (desp. -chi-er) s. m., pl. rachieri
10. [DOOM 2] rachier (înv.) (-chi-er) s. m., pl. rachieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL