1. [DEX '09] RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj, rabotat. – V. rabota.
2. [MDA2] rabotare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 197 / Pl: ~tări / E: rabota] Prelucrare prin așchiere a suprafeței unei piese, de obicei din metal, cu ajutorul rabotezei.
3. [DLRLC] RABOTARE, rabotări, s. f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj. Detașarea așchiilor prin rabotare.
4. [DN] RABOTARE s.f. Acțiunea de a rabota și rezultatul ei; rabotaj; rabotat. [< rabota].
5. [DEX '09] RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei. ◊ Mașină de rabotat = mașină-unealtă cu ajutorul căreia se efectuează operația de rabotare; raboteză. – Din fr. raboter.
6. [MDA2] rabota vt [At: ORBONAȘ, MEC. 162 / Pzi: ~tez / E: fr raboter] A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal, cu ajutorul rabotezei.
7. [DLRLC] RABOTA, rabotez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese de metal sau de lemn, cu ajutorul unei raboteze.
8. [DN] RABOTA vb. I. tr. A netezi, a răzui suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. [< fr. raboter].
9. [MDN '00] RABOTA vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter)
10. [DOOM 3] rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
11. [DOOM 2] rabotare s. f., g.-d. art. rabotării; pl. rabotări
12. [DOOM 3] rabota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rabotez, 3 rabotează; conj. prez. 1 sg. să rabotez, 3 să raboteze
13. [DOOM 2] rabota (a ~) vb., ind. prez. 3 rabotează
14. [DE] RABOTÁRE (< rabota) s. f. Operație de prelucrare prin așchiere a suprafețelor plane a pieselor metalice de dimensiuni mari, în care unealta așchietoare se mișcă rectiliniu alternativ pe o direcție perpendiculară pe axa ei; rabotaj; rabotat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL