1. [DEX '09] RĂZOR2, răzoare, s. n. 1. Arc de trăsură. 2. Drug de metal pentru străpungerea gheții în vederea pescuitului. – Din fr. ressort (prin apropiere de răzor1).
2. [DEX '09] RĂZOR1, răzoare, s. n. 1. Fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă. 4. Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor.
3. [MDA2] răzoară sf vz răzor
4. [MDA2] răzol sn vz răzor
5. [MDA2] răzor3 sn [At: ANTIPA, P. 789 / Pl: ~oare / E: nct] (Reg) Drug de oțel ascuțit la un capăt cu care se fac găuri în gheață în vederea pescuitului cu năvodul.
6. [MDA2] răzor2 sn [At: ALECSANDRI, T. 852 / Pl: ~oare / E: fr ressort după răzor1] (Iuz) Arc mare de trăsură.
7. [MDA2] răzor1 sn [At: (a. 1575), BRĂESCU, M. 32 / V: (îrg) ~oară sf roz~, (reg) ~ol, rozol, ~zvor / S și: răsor / Pl: ~oare / E: bg разор] 1 Fâșie îngustă de pământ nearat sau brazdă adâncă servind de obicei ca hotar între două ogoare Si: hat1 (1). 2 Coamă de pământ formată din două brazde alăturate când arătura se începe de la mijlocul ogorului. 3 (Reg) Șanț făcut prin holdă ca să se scurgă apa. 4 Porțiune de pământ mai ridicată și nearată de-a lungul unui drum sau al unui șanț Si: potecă. 5 Loc arabil sau arat Si: ogor. 6 Strat de flori sau de legume. 7 (Îrg) Fâșie îngustă și lungă de pământ, servind adesea ca unitate de măsură. 8 (Prc) Șir (de viță de vie). 9 (Prc) Distanță între șiruri.
8. [MDA2] răzvor sn vz răzor
9. [MDA2] rozol2 sn vz răzor1
10. [MDA2] rozor sn vz răzor1
11. [DLRLC] RĂZOR1, răzoare, s. n. 1. Fîșie îngustă de pămînt nearat, val de pămînt (construit de oameni) servind drept hotar între două ogoare; hat. Să arăm pămînturile laolaltă cîștigînd răzoarele, să muncim cu rînduială. SADOVEANU, P. M. 201. Locurile despărțite prin coamele răzoarelor păreau că se învîrtesc, alunecînd repede în urma trenului. SANDU-ALDEA, D. N. 255. Stetea frumoasa pe-un răzor; Voinicul lîngă ea, devale, Să-i scoată spinul din picior. COȘBUC, P. I 181. 2. Loc arat; ogor, cîmp. Fugea de-a razna pe răzoare. COȘBUC, P. I 242. Alunecînd de la o muchie a șoselei la alta, ca o coasă ascuțită într-un răzor de finețe. ODOBESCU, S. I 377. Pentru ochi ca sfîntul soare Umblu noaptea pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. ◊ Fig. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturei. ODOBESCU, S. III 12. 3. Strat (de flori sau de legume). Străbătură curtea cu pietriș și răzoare acoperite cu zăpadă murdară. DUMITRIU, B. F. 91. Cu toate că ziua fusese foarte caldă, aci între copaci și răzoarele de flori era răcoare. CAMIL PETRESCU, N. 157. Răzoarele de flori, rînduite pe trepte, își amestecau miresmele. ANGHEL-IOSIF, C. L. 15. 4. Cărăruie (într-o grădină). Grădina are boltă de viță, răzoare așternute cu nisip, straturi de trandafiri. SLAVICI, N. I 251.
12. [DLRLC] RĂZOR2, răzoare, s. n. 1. Arc mare de trăsură. Avea porci la îngrășare, două vaci cu lapte, căruță pe răzoare. SLAVICI, O. I 139. Pe ulița mare e o circulație vie, o neîntreruptă fîșîitură de roate pe răzoare. CARAGIALE, O. I 286. 2. Drug de oțel ascuțit la un capăt, folosit la facerea găurilor în gheață în vederea pescuitului cu năvodul, iarna.
13. [Șăineanu, ed. VI] răzor n. 1. locul pe unde se trage ultima brazdă (pentru scursul apelor sau ca hotar între semănături); 2. brăzdiță de iarbă pe marginea stratului cu flori. [Serb. RAZOR, brazdă].
14. [Scriban] 2) răzór și rezór n., pl. oare (din fr. ressort, resort, supt infl. luĭ răzor 1). Mold. Barb. Resort, arc elastic la trăsurĭ.
15. [Scriban] 1) răzór n., pl. oare (sîrb. râzor, brazdă. V. raliță). Vest. Răstav, hat, cărare maĭ mare între semănăturĭ saŭ plantațiunĭ. Brazdă, arătură, (strat) de florĭ saŭ de legume: răzoare de florĭ (ChN. 1, 86 și 107; 2, 10), urme de arăturĭ saŭ „răzoare” (Vîlsan, CL. 1924, 518). Est. Loc acoperit de mărăcinĭ ș. a. rămas nearat într’un ogor. – Și rozor. În Fc. și răzol, pl. oale.
16. [Scriban] *rezór, V. răzor 2.
17. [Scriban] rozór, -áș, V. răzor 1, -aș.
18. [DOOM 3] răzor s. n., pl. răzoare
19. [DOOM 2] răzor s. n., pl. răzoare
20. [IVO-III] răzor, -zoare.
21. [DER] răzor (răzoare), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca).
22. [DE] RĂZOARE, pădure în apropiere de orașul Mărășești, unde la 6/19 aug. 1917 armata română a zdrobit ultimul efort al armatei germane de a străpunge frontul armatei române („Bătălia de la Mărășești”). În lupta de la R. a căzut eroic, în fruntea companiei sale, căpitanul Grigore Ignat.
23. [DRAM 2021] răzór, răzoare, s.n. Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă. ■ (top.) Răzoare, sat aparținător de orașul Târgu-Lăpuș. ■ (onom.) Răzor, nume de familie în jud. Maram. – Din bg., srb. razor „brazdă” (DEX, MDA).
24. [DRAM 2015] răzor, răzoare, s.n. – Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă (ALRRM, 1971: 413). ♦ (top.) Răzoare, localitate aparținătoare de orașul Tg. Lăpuș. ♦ (onom.) Răzor, nume de familie în Maramureș. – Din bg., srb. razor „brazdă” (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. razorati „a ara” (DER).
25. [DRAM] răzor, -oare, s.n. – Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă (ALR 1971: 413). – Sl. razor, din sl. razorati „a ara” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL