1. [DEX '09] CHIETISM s. n. Doctrină ce preconiza contemplația mistică și nega importanța practicilor rituale și a faptelor bune în vederea mântuirii; p. ext. orice doctrină care recomandă dobândirea liniștii sufletești prin adoptarea unei atitudini pasive și contemplative față de lume. [Pr.: chi-e-. – Var.: cvietism s. n.] – Din fr. quiétisme.
2. [MDA2] chietism sm [At: LM / P: chi-e~ / V: cvi~, qui~ / E: fr quiétisme] Doctrină idealistă mistică, care predică ideea de resemnare, acceptare a propriului destin și contemplația pasivă.
3. [DEX '98] CHIETISM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietism s. n.] – Din fr. quiétisme.
4. [DN] CHIETISM s.n. Concepție etică-religioasă care recomandă contemplația mistică, negînd importanța practicii rituale. ♦ (P. ext.) Orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. [Pron. chi-e-, scris și quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – liniște].
5. [MDN '00] CHIETISM/CVIETISM s. n. concepție etico-religioasă care recomandă contemplația mistică, negând importanța practicii rituale. ◊ (p. ext.) orice concepție care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieții. (< fr. quiétisme)
6. [DEX '09] CVIETISM s. n. v. chietism.
7. [MDA2] cvietism sm vz chietism
8. [DN] CVIETISM s.n. v. chietism.
9. [DN] QUIETISM s.n. v. chietism.
10. [MDN '00] CVIETISM s. n. elem. chietism.
11. [Șăineanu, ed. VI] quietism n. doctrină mistică a celor ce predicau o lăsare absolută în voia lui D-zeu și neglijau cu totul practicele exterioare.
12. [Scriban] *chietízm n. (d. lat. quietus, liniștit. V. încet). Filoz. Doctrină mistică a celor ce predicaŭ o lăsare absolută în voĭa luĭ Dumnezeŭ, adică în lene. (Șefu eĭ cel maĭ cunoscut a fost călugăru Spaniol Molinos, în sec. 18).
13. [Scriban] quietíst, quietízm, V. chiet-.
14. [DOOM 3] chietism (desp. chi-e-) s. n.
15. [DOOM 2] !chietism (chi-e-) s. n.
16. [D.Religios] cvietism s. n. Concepție moral-religioasă inițiată în 1675 de teologul spaniol Malinos, condamnată de Biserică, potrivit căreia în scopul mântuirii nu sunt necesare practica rituală și faptele bune, dându-se prioritate contemplării mistice. ♦ Orice concepție care recomandă o atitudine pasivă și contemplativă față de lume pentru dobândirea liniștii sufletești [Var.: chietism s. n.] – Din fr. quiétisme.
17. [D.Religios] quietism s. n. v. cvietism.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL