1. [DEX '09] PĂȘUNAT s. n. Faptul de a pășuna (1); păscut, pășune, pășuneală. – V. pășuna.
2. [MDA2] pășunat sn [At: (a. 1800) IORGA, S. D. VI, 7 / V: ~nit / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: pășuna] 1 Alimentare a erbivorelor Si: (rar) pășunare (1), (îrg) pășune (3), (reg) pășuneală. 2 (Rar) Pășune (1).
3. [DLRLC] PĂȘUNAT s. n. Acțiunea de a pășuna. Dădusem și caii la pășunat la nițică iarbă. SADOVEANU, A. L. 149.
4. [Șăineanu, ed. VI] pășunat n. acțiunea de a paște.
5. [Scriban] pășunát n. Acțiunea de a pășuna.
6. [DEX '09] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
7. [MDA2] pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.
8. [MDA2] pășuni v vz pășuna
9. [MDA2] pășunit sn vz pășunat
10. [DEX '98] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.
11. [DLRLC] PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUL, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.
12. [Șăineanu, ed. VI] pășunà v. a duce la pășune.
13. [Scriban] pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.
14. [DOOM 3] pășunat s. n.
15. [DOOM 2] pășunat s. n.
16. [DOOM 3] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pășunez, 3 pășunează; conj. prez. 1 sg. să pășunez, 3 să pășuneze
17. [DOOM 2] pășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 pășunează
18. [DAS] PĂȘUNAT. Subst. Pășunat, pășunare, pășune (înv. și reg.), pășuneală (reg.), păscut, păscare (pop.). Loc de păscut, pășune, păștiune (reg.), păscătoare (pop.), imaș, izlaz, suhat, suhăție (reg.), toloacă (reg.), seci (înv. și pop.), pajiște; livadă. Plai. Fîneață, fînărie (pop.), fîneț (pop.); rît (reg.). Vb. A paște, a pășuna. V. oaie, păstor, vite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL