1. [DEX '09] PĂZITOR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Paznic. – Păzi + suf. -tor.
2. [MDA2] păzitor, ~oare [At: TETRAEV. (1574) 253 / V: ~zăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: păzi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană sau ființă) care are sarcina de a păzi (1) pe cineva sau ceva Si: paznic2 (1). 3 sf (Spc; înv) Gardă. 4 smp (Înv) Închisoare. 5-6 smf, a (Înv) (Persoană, divinitate) care ocrotește. 7 sm (Reg; art; la jocul „de-a puia-gaia”) Prim jucător din șir care îi apără pe ceilalți să nu fie prinși de gaie Si: cloșca. 8 sm (Înv; îs) ~ de stele Astrolog. 9-10 smf, a (Înv) (Persoană) care respectă, nu încalcă o lege, un obicei etc. 11 sm (Înv; Trs; Ban) Bucătar. 12 a (Înv) Care știe să păstreze o taină Si: discret. 13 a (Îs) (Mai) nainte ~ Prevăzător.
3. [DEX '98] PĂZITOR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. – Păzi + suf. -tor.
4. [DLRLC] PĂZITOR, -OARE, păzitori, -oare, s. m. și f. Paznic. Ea trece-n dulce nepăsare Prin lunci cu flori și doarme-n văi, Iar păzitor pe vînt îl are. COȘBUC, P. I 48. ◊ (Adjectival) Eu voi fi cu bucurie Al tău înger păzitor. ALECSANDRI, T. I 437.
5. [Șăineanu, ed. VI] păzitor m. cel ce păzește.
6. [Scriban] păzitór, -oáre adj. (d. păzesc. D. rom. vine bg. pazitor). Paznic, gardian, acela care păzește: cîniĭ îs păzitoriĭ turmeĭ.
7. [MDA2] păzător sm vz păzitor
8. [DOOM 3] păzitor (rar) s. m., pl. păzitori
9. [DOOM 2] păzitor (rar) s. m., pl. păzitori
10. [DLRLV] PĂZITOR s. m. (Ban.) Bucătar. Pezitor. Cocus. AC, 360. Cocus. Sokacs, pasitor. Szakács. LEX. MARS., 195. Coquus. Pasitor, sokacs. Szakács. LEX. MARS., 197. Etimologie: păzi + suf. -tor. Vezi și păzi, păzitură. Cf. magher, socaci.
11. [DRAM 2015] păzitor, păzitori, s.m. – Paznic, strajă. ♦ Păzitorul casei, motiv în cultura populară maramureșeană, incizat pe porțile de lemn sau sculptat în stâlpii portițelor de la intrarea în casă. Figură umanoidă, stilizată, cu rol protector. – Din păzi + suf. -tor. (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. pazitor (Miklosich, cf. DER; Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL