1. [MDA2] păunire sf [At: MARIAN, O. II, 266 / Pl: ~ri / E: păuni] (Pop) Îngâmfare.
2. [DEX '09] PĂUNI, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun.
3. [MDA2] păuna v vz păuni
4. [MDA2] păuni vr [At: RUSSO, S. 103 / V: (cscj) ~na / E: păun] 1 (Pop) A se îngâmfa Si: a se fuduli, a se împăuna. 2 (Îvr) A se ridica într-o funcție nemeritată.
5. [DLRLC] PĂUNI, păunesc, vb. IV. Refl. A se împăuna. Eu nu pot citi romînește. – Cum? apoi dar ce înveți tu?- Elinește, am răspuns păunindu-mă. NEGRUZZI, S. I 4. Oamenii în minteni, cu mînecile suflecate, cu cordele la pălării fîlfîind în vînt, se păunesc prin ograda măturată. RUSSO, O. 123.
6. [Șăineanu, ed. VI] păunà v. a fi mândru ca păunul.
7. [Scriban] păunéz (mă) v. refl. (d. păun, după fr. se pavaner). Mă fudulesc: Țiganu se păuna în haĭnele cele noĭ. – Și mă păunesc. V. rățoĭesc.
8. [DOOM 3] păuni (a se ~) (pop.) (desp. pă-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă păunesc, 3 sg. se păunește, imperf. 1 sg. mă păuneam; conj. prez. 1 sg. să mă păunesc, 3 să se păunească; imper. 2 sg. afirm. păunește-te; ger. păunindu-mă
9. [DOOM 2] !păuni (a se ~) (pop.) (pă-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se păunește, imperf. 3 sg. se păunea; conj. prez. 3 să se păunească
10. [DAR] păunire, păuniri, s.f. (pop.) îngâmfare, fuduleală, împăunare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL