1. [MDA2] pătăchie sf [At: I. CR. VII, 154 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Par1 (1). 2 (Mun) Nuia groasă. 3 Pătăchir. 4 (Reg) Femeie urâtă.
2. [Scriban] pătăchíe f. (ngr. patagí și pátagos, zgomot, tărăboĭ, d. patásso, bat, cĭomăgesc). (Mold. Munt. Prăjină, toroĭpan, toropală: fugĭ de aicĭ, că te ĭaŭ cu pătăchia! Munt. Dun. Nuĭaŭa de care e legată o undiță la pescuit. Fc. Prăjina cu care se aprind și se sting lumînările la policandre în biserică. V. dîrjală, păleață, premeteală, stică.
3. [DAR] pătăchie, pătăchii, s.f. (reg.) 1. par, ciomag; nuia groasă. 2. femeie urâtă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL