1. [DEX '09] PĂTRĂȚEL, -EA, -ICĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică.
2. [MDA2] pătrățel, ~ea snf [At: IORGA, ap. CADE / Pl: ~e / E: pătrat + -el] 1-6 (Șhp) Pătrat (1, 4, 6) (mic) Si: pătrățică (1-6).
3. [DLRLC] PĂTRĂȚEL, pătrățele, s. n. 1. Diminutiv al lui pătrat1 (1); mic pătrat desenat pe o stofă, hîrtie etc. Stofă cu pătrățele. ▭ Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. 2. (Impropriu) Bucată mică (mai ales de zahăr, lemn etc.) în formă de paralelipiped avînd ca bază un pătrat. Timid și neînvățat să se poarte în lume, băga cuțitul în gură, tăia pîinea în pătrățele. C. PETRESCU, C. V. 98.
4. [Scriban] pătrățél n., pl. e (d. pătrat). Patrat mic desemnat pe o stofă: haĭnă cu pătrățele.
5. [MDA2] pătrățea sf vz pătrățel
6. [DOOM 3] pătrățel (desp. pă-tră-) s. n., pl. pătrățele
7. [DOOM 2] pătrățel (pă-tră-) s. n., pl. pătrățele
8. [DMLR] pătrățel s. n., pătrățea / pătrățică s. f., pl. pătrățele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL