1. [DEX '09] PĂTRUNZĂTOR, -OARE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străpunge, străbate, răzbate; penetrant. ♦ (Despre ochi, privire) Scrutător; ager. 2. Cu sonoritate puternică; strident. 3. Fig. Mișcător, emoționant, impresionant. 4. Fig. Care aprofundează, care demonstrează pătrundere; perspicace; iscusit, priceput; adânc, profund. – Pătrunde + suf. -ător.
2. [MDA2] pătrunzător, ~oare [At: CANTEMIR, ap. CGR I, 323/27 / Pl: ~i, ~oare / E: pătrunde + -ător] 1 a Care străpunge Si: (liv) penetrat, (îvr) pătrunzăcios (1). 2 a (D. ochi, privire) Care exprimă agerime Si: ager, iscoditor, scrutător, (rar) penetrabil. 3-4 av, a (În mod) stăruitor. 5 sn (Înv) Diametru. 6 a (D. sunete) Puternic. 7-8 av, a (În mod) copleșitor. 9 a Care impresionează puternic Si: emoționant, impresionant, mișcător 10 a (Fig; d. oameni) Care acumulează cunoștințe, înțelegându-le în profunzime Si: iscusit, perspicace, priceput, (îvr) pătrunzăcios (2). 11-12 a, av (Care este) profund.
3. [DLRLC] PĂTRUNZĂTOR, -OARE, pătrunzători, -oare, adj. 1. Care străbate adînc, care răzbate. Frig pătrunzător. Umezeală pătrunzătoare. ▭ Parfumul de cracatiță plutea pătrunzător și fără sfîrșit în aerul răcoros al înserării. IBRĂILEANU, A. 121. 2. Cu sonoritate puternică; strident. Glasul lui era ursuz și pătrunzător ca. și fața-i veșnic încruntată. REBREANU, R. I 127. ◊ (Adverbial) Strigă tuturor pătrunzător. GALACTION, O. I 199. 3. (Despre ochi sau despre privire) Scrutător. Ochii mici... erau strălucitori și pătrunzători. DUMITRIU, N. 5. Madala plecase ochii sub privirea din nou pătrunzătoare a Ruxandei Duhu. C. PETRESCU, A. 399. Despot... are minte coaptă și ochi pătrunzători, Și inimă-ndrăzneață, și-nvățătură multă. ALECSANDRI, T. II 98. ◊ (Adverbial) Se uită pătrunzător la el. DUMITRIU, N. 45. 4. Care înțelege repede lucrurile, ager la. minte, perspicace. Harnici și dezghețați cum sînt, plini de vioiciune, pătrunzători, au multe lucruri cu care se pot mîndri. SADOVEANU, O. VII 279. Un om cult și pătrunzător... ar fi putut prezice caracterul curentului literar ce trebuia să se manifesteze. GHEREA, ST. CR. III 34. 5. Care străbate adînc în inimă, în suflet; mișcător, emoționant, impresionant. Impresia a fost așa de pătrunzătoare, încît întreaga asistență era cu lacrimi în ochi. SADOVEANU, E. 68. Nimic mai pătrunzător de auzit decît aria străveche a horei. GANE, N. I 66. Ce glas pătrunzător aud lîngă fîntînă? ALECSANDRI, T. II 204.
4. [Șăineanu, ed. VI] pătrunzător a. 1. care pătrunde: frig pătrunzător; 2. fig. care aprofundează lucrurile grele: spirit pătrunzător.
5. [Scriban] pătrunzătór, -oáre adj. Care pătrunde adînc orĭ departe: frig, miros pătrunzător. Fig. Perspicace, sagace, plin de pătrundere: om, spirit pătrunzător.
6. [DOOM 3] pătrunzător (desp. pă-trun-) adj. m., pl. pătrunzători; f. sg. și pl. pătrunzătoare
7. [DOOM 2] pătrunzător (pă-trun-) adj. m., pl. pătrunzători; f. sg. și pl. pătrunzătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL