Definiție și ce înseamnă pătpăduchi

1. [MDA2] pătpăduchi2 v vz pitpălăci

2. [MDA2] pătpăduchi1 i, sm vz pitpalac

3. [Scriban] pătpădúchĭ, V. pitpalac.

4. [DEX '09] PITPALAC, (1) pitpalaci, s. m., (2) interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.

5. [MDA2] parpalac1 sm, i vz pitpalac

6. [MDA2] patpăduchi[1] i, sm vz pitpalac

7. [MDA2] părpăduche i, sm vz pitpalac

8. [MDA2] părpălac1[1] i, sm vz pitpalac

9. [MDA2] pătpădac i, sm vz pitpalac

10. [MDA2] pătpădăc[1] i, sm vz pitpalac

11. [MDA2] pătpăduche i, sm vz pitpalac

12. [MDA2] pârpalac i, sm vz pitpalac

13. [MDA2] pârpălac2 i, sm vz pitpalac

14. [MDA2] pârpâduchi i, sm vz pitpalac

15. [MDA2] pârpâlac i, sm vz pitpalac

16. [MDA2] pâtpalac i, sm vz pitpalac

17. [MDA2] pâtpălac i, sm vz pitpalac

18. [MDA2] pâtpâdac i, sm vz pitpalac

19. [MDA2] pâtpâdâc i, sm vz pitpalac

20. [MDA2] pâtpâlac i, sm vz pitpalac

21. [MDA2] pedpedec i, sm vz pitpalac

22. [MDA2] petpedec i, sm vz pitpalac

23. [MDA2] picpalac i, sm vz pitpalac

24. [MDA2] pipalac i, sm vz pitpalac

25. [MDA2] pipălac i, sm vz pitpalac

26. [MDA2] piptalac i, sm vz pitpalac

27. [MDA2] piptălac i, sm vz pitpalac

28. [MDA2] pirpalac i, sn vz pitpalac

29. [MDA2] pitpalac [At: ȚICHINDEAL, F. 129 / V: căptălog, chipalag, ciepta~, parp~, părpăduche, pătpădac, pătpăduche, pătpăduchi, pârp~, pârpăl~, pârpâduchi, pârpâl~, pâtp~, pâtpăl~, pâtpâdac, pâtpâdâc, pâtpâl~, pedpedec, petpedec, picp~, pip~, pipăl~, pirp~, pipta~, piptăl~, (reg) ~alachi, ~păduchi, ~pedic, ~pediche, ~pidic, ~pilic, prăpăduchi, puchel~, puchil~, putpuduche, putpuduchi, tăpălog / Pl: ~aci / E: fo cf bg пъдпъдък] 1 i Cuvânt care redă strigătul prepeliței. 2 sm Pasăre călătoare mai mare decât o vrabie, de culoare brună, cu dungi albe și negre, vânată pentru carnea ei gustoasă Si: prepeliță, (reg) pitpălăcoi (1), pitulice, titirlic (Coturnix coturnix). 3 sm (Arg; dep) Femeie care trăiește în concubinaj. 4 sm (Orn; reg) Potârniche (Perdix perdix). 5 sm (Zlg; reg; îf pârpalac) Liliac (Vespertilio murinus).

30. [MDA2] pitpalachi i, sm vz pitpalac

31. [MDA2] pitpăduchi i, sm vz pitpalac

32. [MDA2] pitpălac[1] i, sm vz pitpalac

33. [MDA2] pitpălăci vi [At: BUL, FIL. III, 187 / V: (reg) pătpăduchi / Pzi: ~cește / E: pitpalac] (Rar; d. prepelițe; pgn; d. păsări) 1 A scoate sunete caracteristice speciei. 2 (Pgn) A ciripi.

34. [MDA2] pitpâlit[1] i, sm vz pitpalac

35. [MDA2] pitpedic i, sm vz pitpalac

36. [MDA2] pitpediche i, sm vz pitpalac

37. [MDA2] pitpidic i, sm vz pitpalac

38. [MDA2] pitpilic i, sm vz pitpalac

39. [MDA2] potpăduche[1] i, sm vz pitpalac

40. [MDA2] prăpăduchi i, sm vz pitpalac

41. [MDA2] puchpuruchi[1] i, a vz pitpalac

42. [MDA2] puipuruchi[1] sm vz pitpalac

43. [MDA2] putpuduche i, sm vz pitpalac

44. [MDA2] putpuduchi i, sm vz pitpalac

45. [MDA2] tăptălog sm vz pitpalac

46. [DEX '98] PITPALAC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.

47. [DLRLC] PITPALAC2, pitpalaci, s. m. Prepeliță. Răsună lunca de cîntecele pitpalacilor. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de grauri. COȘBUC, P. I 301. Tresărind scînteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121.

48. [DLRLC] PITPALAC1 interj. Onomatopee care redă cîntecul prepeliței.

49. [Șăineanu, ed. VI] pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac! sau pit-pedic!].

50. [Șăineanu, ed. VI] pitpediche f. Mold. pitpalac. [V. pitpalac].

51. [Scriban] pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel).

52. [Scriban] pitpedíche1 f. (imit.). Mold. Ce județ? Pitpalac.[1]

53. [DOOM 3] pitpalac1 interj.

54. [DOOM 3] pitpalac2 s. m., pl. pitpalaci

55. [DOOM 2] pitpalac2 s. m., pl. pitpalaci

56. [DOOM 2] pitpalac1 interj.

57. [GER] pătpăduchi Această interjecție, care încearcă să reproducă strigătul pitpalacului, îmi e familiară din copilărie, fără să pot spune în care parte a țării am auzit-o. Găsesc acum în Băcescu, Păsările în nomenclatura și viața poporului român, București, 1961, p. 139, diferite variante : părpăduche, potpăduche, putpuduchi etc. În bulgărește se zice пъдпъдък. Deoarece în bulgărește cuvîntul denumește pasărea, și are derivate, bănuiesc că romîna a împrumutat interjecția din bulgărește.

58. [DER] pitpalac interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).

59. [DAR] pitpălăci, pers. 3 sg. pitpălăcește, vb. IV (reg.; despre prepelițe) a scoate sunete caracteristice speciei, a cânta „pitpalac!”.

60. [DAR] pitpediche, pitpedichi, s.f. (reg.; înv.) pitpalac, prepeliță.

61. [DAR] puipuruchi, puipuruchi, s.m. (reg.) pitpalac.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro