1. [DEX '09] PĂSĂRAR, păsărari, s. m. 1. Vânzător sau crescător de păsări. ♦ (Rar) Vânător de păsări. 2. Specie de uliu de mărimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenușiu-închis cu dungi transversale dese de culoare brun-întunecat; uliu-păsăresc (Accipiter nisus). – Pasăre + suf. -ar.
2. [MDA2] păsărar [At: (a. 1812) GCR II, 208/33 / Pl: ~i / E: păsare + -ar] 1-2 sm (Înv) Vânător de păsări care vânează cu șoimi. 3-4 sm (Vânzător sau) crescător de păsări. 5-6 sm, a (Șîc uliu-~) (Specie de uliu) care are mărimea unui porumbel, spatele de culoare cenușie închisă, partea ventrală albă sau roșcată, dungi transversale dese, de culoare brună întunecată Si: uliu păsăresc (Accipiter nisus). 7 sm (Orn; reg; șîc ~-cu-gheare-scurte) Ulișor (Accipiter badius brevipes).
3. [DLRLC] PĂSĂRAR, păsărari, s. m. Vînzător, crescător de păsări; vînător care vînează cu șoimi. Unchiul Niță... era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Și începură și slugile să treacă: marele surugiu și micii surugii... marele păsărar și micii cotețari. VISSARION, B. 34. Păsărari. înzorzonați, cu șoimul pe mînă. ODOBESCU, S. III 144.
4. [Șăineanu, ed. VI] păsărar m. 1. cel ce prinde sau vinde păsări; 2. Zool. erete (se hrănește cu păsări).
5. [Scriban] păsărár m. (d. pasăre). Prinzător saŭ vînzător de păsărele. Erete.
6. [DOOM 3] păsărar s. m., pl. păsărari
7. [DOOM 2] păsărar s. m., pl. păsărari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL