1. [DEX '09] PĂSTRĂTOR, -OARE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipește, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzește, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiții etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.
2. [MDA2] păstrător, ~oare [At: LB / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: păstra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care păstrează (1) ceva în bună stare. 3 a (Spc; d. oameni) Care are deosebită grijă de un bun. 4 a Care nu risipește. Si: econom, (reg) păstrielnic. 5 a Care nu pierde ceva. 6 a (Înv; îs) Partid ~ Partid conservator. 7-8 smf, a (Persoană, colectivitate) care respectă legi, tradiții, obiceiuri etc. 9-10 smf, a (Persoană) care știe să țină un secret.
3. [DLRLC] PĂSTRĂTOR, -OARE, păstrători, -oare, adj. 1. Care păstrează (ceva). O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ♦ (Despre oameni) Econom. 2. Care ține (ceva) la sine. (Substantivat) Iubind pe păstrătorul tradiției, al pămîntului și al limbii acestui neam, adică pe țăran. Ibrăileanu dorea în același timp intens ieșirea lui din trecut, din mizerie și primitivitate, la viața nouă a lumii. SADOVEANU, E. 177. Cea mai mare din surori... era păstrătoarea cheilor. ISPIRESCU, L. 50.
4. [Șăineanu, ed. VI] păstrător a. și m. 1. care păstrează; 2. care economisește.
5. [Scriban] păstrătór, -oáre adj. Care păstrează, care nu risipește, econom, strîngător. V. conservator.
6. [MDA2] păstrătoriu, ~oare a vz păstrător
7. [DOOM 3] !păstrător adj. m., s. m., pl. păstrători; adj. f., s. f. sg. și pl. păstrătoare
8. [DOOM 2] păstrător adj. m., pl. păstrători; f. sg. și pl. păstrătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL