1. [DEX '09] PĂSTORIRE, s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – V. păstori.
2. [MDA2] păstorire sf [At: MACEDONSKI, O. II, 227 / Pl: (rar) ~ri / E: păstori] (Rar) 1 Conducere a animalelor erbivore la pășune. 2 Păzire a animalelor în timp ce pasc. 3-4 Păstorie (1-2). 5-7 (Bis; fig) Păstorie (4-6).
3. [DEX '98] PĂSTORIRE, păstoriri, s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorit. 2. Fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – V. păstori.
4. [DLRLC] PĂSTORIRE, păstoriri, s. f. Acțiunea de a păstori și rezultatul ei; păstorie, păstorit. ◊ Fig. (Rar) Conducere, ocîrmuire. Dacă el se află căzut în urgisire, Atunci a cui să fie a țării păstorire? MACEDONSKI, O. II 227.
5. [DEX '09] PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. A duce și a supraveghea oile, vitele la pășune; a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma conform preceptelor Bisericii. – Din păstor.
6. [MDA2] păstări2 v vz păstori
7. [MDA2] păstori [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 13v/29 / V: (reg) ~tări / Pzi: ~resc / E: păstor] 1 vt (D. oameni) A duce animale erbivore să pască3 (1) Si: a pășuna (2), (îrg) a păcurări (1). 2 vt (D. oameni) A păzi animale erbivore în timp ce pasc Si: a pășuna (3), (îrg) a păcurări (2). 3 vt (Îe) L-am ~t eu! Îl cunosc bine! 4 vt (Îae) Știu la ce te poți aștepta de la el! 5 vt (Trs; Buc) A păzi terenuri cultivate. 6 vt (Trs; Buc; c. i. oameni) A urmări. 7 vi A se ocupa cu păstoritul Si: a ciobăni, (îrg) a păcurări (3). 8-9 vt (Bis; fig; fșa) A îndruma conform cu legile bisericii.
8. [DEX '98] PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască; a păzi în timp ce paște1 (2), a pășuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit și absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.
9. [DLRLC] PĂSTORI, păstoresc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la oi, vite) A păzi, a paște (2). N-am să văd cîmpii cu soare, N-am să păstoresc mioare, Glas de clopot n-am s-ascult. COȘBUC, P. II 172. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. Păstorind pe plaiuri și în văi... a așteptat cu dor un curcubeu de pace. SADOVEANU, E. 13. 2. Intranz. Fig. A conduce, a îndruma în spiritul legilor bisericii. Mitropolitul Serafim... a păstorit în țară sub Mihnea-vodă. ODOBESCU, S. I 429. ◊ Refl. pas. Biserica Moldaviei s-a păstorit de cătră mitropoliți aleși de înaltul cler. NEGRUZZI, S. I 240.
10. [Șăineanu, ed. VI] păstorì v. fig. a fi păstor sufletesc: Biserica Moldovei s’a păstorit de mitropoliți NEGR.
11. [Scriban] 2) păstorésc v. intr. (d. păstor). Funcționez ca păstor: mulțĭ anĭ a păstorit. V. tr. Conduc ca păstor sufletesc: episcopu păstorește biserica.
12. [DOOM 3] păstorire s. f., g.-d. art. păstoririi
13. [DOOM 2] păstorire s. f., g.-d. art. păstoririi
14. [DOOM 3] păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, 3 sg. păstorește, imperf. 1 păstoream; conj. prez. 1 sg. să păstoresc, 3 să păstorească
15. [DOOM 2] păstori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păstoresc, imperf. 3 sg. păstorea; conj. prez. 3 să păstorească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL