1. [MDA2] părăsiciune[1] sf [At: VARLAAM, C. 13 / Pl: ~ni / E: părăsi + -ciune] (Îvr) 1-3 Părăsire (1-3). 4 (Pex) Singurătate. 5 (Pex) Părăginire. 6-13 Părăsire (10-17). 14-17 (Îljv) Cu ~ În părăsire (6-9).
2. [DAR] părăsiciune, părăsiciuni, s.f. (înv.) părăsire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL