1. [MDA2] părăgenit, ~ă a vz părăginit2
2. [DEX '09] PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.
3. [DEX '09] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgeni vb. IV] – Din paragină.
4. [DEX '09] PĂRĂGINIT, -Ă, părăginiți, -te, adj. În stare de paragină; neîngrijit (1), sălbăticit; (despre clădiri, construcții) ruinat, dărăpănat, degradat. – V. părăgini.
5. [MDA2] părăgeni v vz părăgini
6. [MDA2] părăgi v vz părăgini
7. [MDA2] părăgini [At: ALECSANDRI, T. 279 / V: ~ăgi, (reg) ~geni / E: paragină1] 1 vr (D. construcții) A ajunge în stare de paragină1 Si: a se dărăpăna, a se ruina. 2 vr (Fig) A ajunge într-o stare de decădere Si: a se distruge, a se prăpădi. 3-4 vtr (A face un teren să ajungă sau) a ajunge în paragină1 din lipsă de îngrijire. 5 vt (Fig) A lăsa ceva în părăsire, uitat cu totul.
8. [MDA2] părăginit, ~ă a [At: CR (1833) 2201/16 / V: (reg) ~genit, ~git, păringenit / E: părăgini] 1 (D. construcții) Care a ajuns în stare de paragină1 Si: dărăpănat, ruinat. 2 (D. terenuri) Care a devenit paragină1, fiind lăsat neîngrijit Si: (reg) părăginos.
9. [MDA2] părăgit, ~ă a vz părăginit
10. [MDA2] păringenit, ~ă a vz părăginit
11. [DLRLC] PĂRĂGENI vb. IV v. paragini.
12. [DLRLC] PĂRĂGINI, părăginesc, vb. IV. Refl. 1. A se umple de buruieni, a se sălbătici din lipsă de îngrijire, a ajunge în stare de paragină (1). ♦ Fig. A ajunge în stare rea. Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. 2. (Despre clădiri) A se ruina, a se dărăpăna. Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Variantă: (regional) părăgeni (PAMFILE, A. R. 26) vb. IV.
13. [DLRLC] PĂRĂGINIT, -Ă, părăginiți, -te, adj. în stare de paragină; în ruină, neîngrijit, sălbăticit. Pămînturile noastre din ostrov, așa înguste și netrebnice cum sînt, rămîn cu totul părăginite. GALAN, Z. R. 123. Privește și-n vale, dincoace, în livada părăginită, casa noastră! îi strigă răzășul cel bătrîn. SADOVEANU, O. VII 62. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării; livada părăginită, fîntîna astupată c-un maldăr de spini. VLAHUȚĂ, O. A. 497.
14. [Șăineanu, ed. VI] părăginì v. a lăsa în paragină, în părăsire.
15. [Șăineanu, ed. VI] părăginit a. 1. necultivat: grădină părăginită; 2. lăsat în părăsire: vii părăginite.
16. [Scriban] părăginésc (mă) v. refl. (d. paragină). Mă ruinez din cauza părăsiriĭ: via s’a părăginit.
17. [DOOM 3] părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, 3 pl. se părăginesc, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească; ger. părăginindu-se
18. [DOOM 2] !părăgini (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se părăginește, imperf. 3 sg. se părăginea; conj. prez. 3 să se părăginească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL