1. [MDA2] părticică sf [At: (a. 1672) IORGA, S. D. VII, 34 / V: ~cea (css) / Pl: ~cele / E: parte + -icică] 1-16 (Șhp) Parte (1-2, 26-28, 36, 50-51) (mică). 17 (Reg) Anafură. 18 (Spc; înv) Moleculă. 19 (Spc; înv) Particulă.
2. [DEX '09] PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. – Parte + suf. -icea, -icică.
3. [MDA2] părticea sf vz părticică
4. [DLRLC] PĂRTICEA, -ICĂ, părticele, s. f. Diminutiv al lui parte. 1. v. parte (I 1). Fiecare clăcaș va primi părticica lui de pămînt. CAMIL PETRESCU, O. II 283. [Proprietarul] nu are dreptul de a deposeda, pe țărani de părticelele lor de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. v. parte (I 3). Mult-puțin ce-am cîștigat, Părticica nu și-a luat; S-a. supărat ș-a plecat. TEODORESCU, P. P. 559.
5. [Scriban] părticeá (vest) și -cícă (est) f., pl. ele (d. parte orĭ d. lat. *particella, de unde și it. particella și fr. parcelle. V. particulă și parcelă). Parte mică din orĭ-ce: părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne. Bucățică de prescură care, după ce s’a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V. cest 1, meridă, țencușe.
6. [DOOM 3] părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele
7. [DOOM 2] părticică s. f., g.-d. art. părticelei; pl. părticele, art. părticelele
8. [IVO-III] părticică, -cele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL