1. [MDA2] părmăcui vt [At: BIBLIA (1688), 2471/14 / Pzi: ~esc / E: parmac1 + -ui] (Îvr) A întări cu parmaci1.
2. [Scriban] părmăcuĭésc v. tr. Rar. Îngrădesc cu parmacĭ.
3. [DAR] părmăcui, părmăcuiesc, vb. IV (înv.) a întări cu parmaci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL