1. [DEX '09] PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui părinte (5). – Părinte + suf. -el.
2. [MDA2] părințel sm [At: PANN, P. V. I, 75/13 / Pl: ~ei / E: părinte + -el] 1-4 (Fam; șhp) Părinte (20-21) (tânăr).
3. [DLRLC] PĂRINȚEL, părinței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui părinte (4). Eu, părințele, după cum ai cuvîntat, Am făcut bune și rele și crez că voi fi iertat. PANN, P. V. I 75. Turcu bea și se-mbăta Și din gură cuvînta: Părințele, părințele, D-auzi cuvintele mele, Că nu grăiesc vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489.
4. [Scriban] părințél m., pl. eĭ. Dim. d. părinte (preut, călugăr).
5. [DOOM 3] părințel (fam.) s. m., pl. părinței, art. părințeii
6. [DOOM 2] părințel (fam.) s. m., pl. părinței, art. părințeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL