1. [DEX '09] PĂRINTESC, -EASCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților (1) sau părintelui (2), privitor la părinți sau la părinte, ca de (la) părinți sau părinte; p. ext. iubitor (ca un părinte); patern. 2. Care aparține strămoșilor, privitor la strămoși; strămoșesc. [Var.: (pop.) părințesc, -ească adj.] – Părinte + suf. -esc.
2. [MDA2] părintesc, ~ească a [At: PRAV. 97 / V: (îpp) ~nțesc / Pl: ~ești / E: părinte + -esc] 1 De părinți (1). 2 Strămoșesc. 3 Care aparține părinților (1). 4 Care se referă la strămoși. 5-6 Care provine (de la părinte sau) de la strămoși. 7-8 Ca de la (părinți sau) de la strămoși. 9 Ca un părinte (1). 10 (Pex) Iubitor ca un părinte Si: (liv) patern. 11 Care aparține strămoșilor. 12 Moștenit de la strămoși.
3. [DLRLC] PĂRINTESC, -EASCĂ, părintești, adj. 1. Care aparține părinților, al părinților. Tudor sta privind în largul cuprins al moșiei părintești, SADOVEANU, O. VII 103. Pentru ce vrei numaidecît să ieși din casa părintească? ALECSANDRI, T. I 410. Patria e aducerea aminte de zilele copilăriei.... coliba părintească cu copaciul cel mare din pragul ușii. RUSSO, O. 31. ♦ De părinte, patern. Alesese anume acest ceas de părintească cercetare a scriptelor și cărților băiatului. VORNIC, P. 7. Îi dete povețele părintești de cum să se poarte. ISPIRESCU, L. 13. Ghica-vodă, care era față la acea serbare... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75. 2. Al strămoșilor, de la strămoși. Ce soi de părinți vom fi dacă lepădăm toată moștenirea părintească? RUSSO, S. 36. Precum anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al acestor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, P. 143. – Variantă: (Mold.) părințesc, -ească (CREANGĂ, P. 286, ȘEZ. III 235) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] părintesc a. 1. din partea tatălui: binecuvântare părintească; 2. ce vine dela tata: moștenire părintească.
5. [DEX '09] PĂRINȚESC, -EASCĂ adj. v. părintesc.
6. [MDA2] părințesc, ~ească a vz părintesc
7. [Scriban] părințésc și -tésc, -eáscă adj. (d. părinte). Patern, de la tată, de la părințĭ, moștenire, binecuvîntare părințească.
8. [DOOM 3] părintesc adj. m., f. părintească; pl. m. și f. părintești
9. [DOOM 2] părintesc adj. m., f. părintească; pl. m. și f. părintești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL