1. [DEX '09] PĂMÂNȚEL, pămănțele, s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur.[1] – Pământ + suf. -el.
2. [MDA2] pămânțel sn [At: DRLU / V: (reg) pomințăl / Pl: ~e / E: pământ + -el] 1-2 (Șhp) Pământ (109) (puțin). 3 Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli Si: lutișor. 4 (Glg; reg) Diatomit.
3. [DEX '98] PĂMÂNȚEL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el.
4. [MDA2] pomințăl sn vz pămânțel
5. [DLRLC] PĂMÎNȚEL, pămînțele, s. n. 1. Kiselgur. Gospodinele mai folosesc... și felurite feluri de pămînturi și pămînțele de pe la prăvălii. PAMFILE, la CADE. 2. Lutișor.
6. [Scriban] pămînțél n., pl. e. Vest. Lutișor, humă de văruit părețiĭ.
7. [DOOM 3] pămânțel s. n., pl. pămânțele
8. [DOOM 2] pămânțel s. n., pl. pămânțele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL