1. [MDA2] pământit, ~ă a [At: REV. CRIT. III, 163 / V: ~nțit, pămințit / Pl: ~iți, ~e / E: pământi] 1 (Mar; Trs; îf ~nțit) Pământiu. 2 (Trs) Nevoiaș. 3 Care s-a stabilit definitiv undeva.
2. [MDA2] pămânțit, ~ă a vz pământit
3. [MDA2] pămințit, ~ă a vz pământit
4. [DAR] pământit, -ă, adj. (reg.) 1. pământiu, palid. 2. nevoiaș, sărman, prăpădit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL