1. [MDA2] pălătuială sf [At: CIAUȘANU, V. 186 / Pl: ~ieli / E: pălătui1 + -eală] (Olt) 1 Locuire într-un palat. 2 (Pex) Trai din belșug, fără a duce lipsă de nimic.
2. [DAR] pălătuială, pălătuieli, s.f. (reg.) 1. locuire într-un palat. 2. a locui împreună cu cineva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL