1. [MDA2] pălăior sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oare / E: pălan + -ior] (Reg; șhp) 1-12 Palancă1 (6-11) (mică) Si: (reg) pălănuț (1-12).
2. [DAR] pălăior, pălăioare, s.n. (reg.) loc mic întărit, palisadă mică; pălănuț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL