1. [DEX '09] PĂLMUIRE, pălmuiri, s. f. Acțiunea de a pălmui. – V. pălmui.
2. [MDA2] pălmuire sf [At: MINEIUL (1776), 123v1/2 / Pl: ~ri / E: pălmui] 1 Lovire cu palma1 (1) a obrazului cuiva Si: pălmire (1), pălmuială (1). 2 Bătaie cu palma1 (47) Si: pălmire (2), pălmuială (2). 3 (Îvr) Măsurare cu palma1.
3. [DEX '09] PĂLMUI, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi pe cineva cu palma1 (1) peste obraz, a da cuiva palme1. – Palmă1 + suf. -ui.
4. [MDA2] pălmui vt [At: LB / Pzi: ~esc, (rar) păl~ / E: palmă1 + -ui] 1 A lovi cu palma1 (1) obrazul cuiva Si: (reg) a pălmăli (1), a pălmălui (1), a pălmăzui (1), a pălmi (1). 2 A bate cu palma1 (47) Si: (reg) a pălmăli (2), a pălmălui (2), a pălmăzui (2), a pălmi (2). 3 (Îvr) A măsura cu palma1 (50).
5. [DLRLC] PĂLMUI, pălmuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi (pe cineva) cu palmele peste obraz, a da (cuiva) palme. Te-am pălmuit pentru fapta ce ai făcut. ISPIRESCU, L. 47. ◊ (Metaforic) E lung cel șir de osîndiți! Pe vînăta lor față Necontenit sînt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață. ALECSANDRI, P. III 269. ◊ Fig. El vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. AL. I 270.
6. [Șăineanu, ed. VI] pălmuì v. 1. a da, a trage palme; 2. fig. a lovi: pălmuiți de un crivăț plin de ghiață AL.
7. [Scriban] pălmuĭésc v. tr. (d. palmă). Lovesc cu palma, lovesc peste obraz: crivățu ne pălmuĭa. Fig. Înfrîng moralmente.
8. [DOOM 3] pălmuire s. f., g.-d. art. pălmuirii; pl. pălmuiri
9. [DOOM 2] pălmuire s. f., g.-d. art. pălmuirii; pl. pălmuiri
10. [DOOM 3] pălmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, 3 sg. pălmuiește, imperf. 1 pălmuiam; conj. prez. 1 sg. să pălmuiesc, 3 să pălmuiască
11. [DOOM 2] pălmui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, imperf. 3 sg. pălmuia; conj. prez. 3 să pălmuiască
12. [MDO] pălmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pălmuiesc, conj. pălmuiască)
13. [IVO-III] pălmuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL