1. [MDA2] păleață sf [At: ANTIPA, P. 126 / V: ~ată / Pl: ~ețe, ~eți / E: păli1 + -eață] 1 (Olt) Par1. 2 Prăjină lungă și subțire. 3 Nuia cu utilizări diverse. 4 (Reg) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe. 5 Epitet dat unui om foarte înalt. 6 Om slab, gălbejit.
2. [Scriban] păleáță, V. paliță.
3. [MDA2] păleată sf vz păleață
4. [Scriban] páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.
5. [DAR] păleață, pălețe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL