1. [MDA2] păinjinea sf [At: JAHRESBER. V, 324 / Pl: ~ele / E: păinjin + -ea] (Bot; reg) Liniuță (Anthericum ramosum).
2. [DEX '09] ÎMPĂIEJENA vb. I v. împăienjeni.
3. [DEX '09] ÎMPĂIENJENI, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăiejena vb. I, împăienjini, împăinjini, împăinjeni vb. IV] – În + păianjen.
4. [DEX '09] ÎMPĂIENJINI vb. IV v. împăienjeni.
5. [DEX '09] ÎMPĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
6. [DEX '09] ÎMPĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
7. [DEX '09] PAINGINI vb. IV v. păienjeni.
8. [DEX '09] PAINJENI vb. IV v. păienjeni.
9. [DEX '09] PĂIENJENI, păienjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeni, păinjini, painjeni, paingini vb. IV] – Din păianjen.
10. [DEX '09] PĂINJENI vb. IV v. păienjeni.
11. [DEX '09] PĂINJINI vb. IV v. păienjeni.
12. [MDA2] împăiajena v vz împăienjeni
13. [MDA2] împăianjena v vz împăienjeni
14. [MDA2] împăiejena v vz împăienjeni
15. [MDA2] împăiejeni v vz împăienjeni
16. [MDA2] împăiejina v vz împăienjeni
17. [MDA2] împăienjăni v vz împăienjeni
18. [MDA2] împăienjena v vz împăienjeni
19. [MDA2] împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
20. [MDA2] împăingina v vz împăienjeni
21. [MDA2] împângeni v vz împăienjeni
22. [MDA2] împânjăni v vz împăienjeni
23. [MDA2] împoijini v vz împăienjeni
24. [MDA2] paingini v vz păienjeni
25. [MDA2] painjeni v vz păienjeni
26. [MDA2] painjini v vz păienjeni
27. [MDA2] păienjeni v [At: COD. VOR. 104/24 / V: (reg) paingini, pain~, painjini, păijini, păingăni, păingini, păin~, păinjini, pănjini / Pzi: ~nesc / E: păianjen] 1-2 vri (D. ochi) A avea senzația că se acoperă sau este acoperit cu o pânză de păianjen, cu un fel de ceață, de negură, care împiedică claritatea vederii. 3-4 vri (Pex) A (se) vedea neclar, ca prin ceață, din cauza unei boli, a unei emoții, a oboselii etc. Si: a (se) împăienjeni. 5 vtf A tulbura vederea cuiva. 6 vi (Trs; îf pănjini) A se transforma în păianjen (1).
28. [MDA2] păingăni v vz păienjeni
29. [MDA2] păingini v vz păienjeni
30. [MDA2] păinjeni v vz păienjeni
31. [MDA2] păinjini v vz păienjeni
32. [MDA2] păinjini v vz păienjeni
33. [MDA2] pănjini v vz păienjeni
34. [CADE] ÎMPĂIENJENI, ÎMPĂI(E)JENI (-enesc), ‼ ÎMPĂI(E)NJENA (-enez) vb. tr. și refl. 1 A (i se) acoperi ochii cu o ceață (ca și cu o pînză de păianjen), a turbura vederea: o ceață întunecoasă îi împăienjează ochii (DLVR.); am simțit că mi se împăienjează ochii și mi-a turburat văzul (ISP.); a treia zi începe fața omului a se strica și a se împăienjena (PRV.-MB.); ochii mi se împăienjenesc și mă dor de atîta lumină (VLAH.) ¶ 2 A face să nu se mai distingă bine: seara începea să împăienjenescă dulce formele din valea Podenilor (CAR.).
35. [DLRLC] ÎMPĂIEJENI vb. IV v. împăienjeni.
36. [DLRLC] ÎMPĂIENJENI, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjini (CARAGIALE, O. I 289), împăiejeni (ODOBESCU, S. II 431), împăinjeni (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejena (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, paingini (ALECSANDRI, P. P. 74), painjeni (EMINESCU, N. 42), păinjeni (EMINESCU, O. I 98), păinjini (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păingini (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.
37. [DLRLC] PAINGINI vb. IV v. împăienjeni.
38. [DLRLC] PAINJENI vb. IV v. împăienjeni.
39. [DLRLC] PĂINGINI vb. IV v. împăienjeni.
40. [DLRLC] PĂINJENI vb. IV v. împăienjeni.
41. [DLRLC] PĂINJINI vb. IV v. împăienjeni.
42. [DLRM] ÎMPĂIEJENI vb. IV. v. împăienjeni.
43. [Șăineanu, ed. VI] împăinjinì v. a se întuneca, a se acoperi cu o ceață (vorbind de ochi și fig. de minte). [Lit. a se acoperi cu o pânză de păiajin].
44. [Șăineanu, ed. VI] păinjinì v. Mold. 1. a acoperi cu păiajeni: păreți păinjiniți; 2. fig. a se acoperi cu o ceață: o negură ochii ’mi păinjini NEGR.
45. [Scriban] împăĭejenésc, împăĭenjenésc, V. painjinesc.
46. [Scriban] painjinésc v. tr. (d. paĭnjin). Acoper cu ceață, cu painjiniș (fig. despre ochiĭ celor bolnavĭ, somnoroșĭ orĭ bețĭ). – Și împainjinesc. În Munt. vest împăĭejenesc, în est împăĭenjenesc. În Cod. Vor. paijănesc (intr.): ochiĭ săĭ paijăniră. V. pupăzez.
47. [DOOM 3] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, 3 pl. împăienjenesc, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
48. [DOOM 3] !păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. păienjenește, 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 săpăienjenească
49. [DOOM 2] împăienjeni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împăienjenește, imperf. 3 sg. împăienjenea; conj. prez. 3 să împăienjenească
50. [DOOM 2] păienjeni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păienjenesc, imperf. 3 sg. păienjenea; conj. prez. 3 să păienjenească
51. [MDO] împăienjeni
52. [IVO-III] împăienjenesc, -neam 1 imp.
53. [DAR] păinjinea, păinjinele, s.f. (reg.) planta denumită și liliuță.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL