1. [DEX '09] PĂINJENAT, -Ă adj. v. păienjenit.
2. [MDA2] păinjenat, ~ă a vz păienjenit
3. [DLRLC] PĂINJENAT, -Ă adj. v. împăienjenit.
4. [DEX '09] ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. 2. Fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; încețoșat. [Pr.: -pă-ien-. – Var.: (reg.) împăinjinit, -ă, împăinjenit, -ă adj.] – V. împăienjeni.
5. [DEX '09] ÎMPĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
6. [DEX '09] ÎMPĂINJINIT,[1] -Ă adj. v. împăienjenit.
7. [DEX '09] PAINJENIT, -Ă adj. v. păienjenit.
8. [DEX '09] PĂIENJENIT, -Ă, păienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniș. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; încețoșat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenat, -ă, păinjinit, -ă, painjenit, -ă, adj.] – V. păienjeni.
9. [DEX '09] PĂINJINIT, -Ă adj. v. păienjenit.
10. [MDA2] împăiejenit, ~ă a vz împăienjenit
11. [MDA2] împăienjănit, ~ă a vz împăienjenit
12. [MDA2] împăienjenat, ~ă a vz împăienjenit
13. [MDA2] împăienjenit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II 236 / V: ~inge~, ~jă~, ~păingi~, ~jănat, ~păinj~, ~jinat, ~inje~ / Pl: ~ați, ~e / E: împăinjeni] 1 Acoperit cu fire de păianjen. 2 Plin de păienjeniș. 3 (Fig; d. ochi) Care nu mai distinge bine obiectele. 4 (D. vedere) Lipsit de claritate Si: încețoșat.
14. [MDA2] împăinginat, ~ă a vz împăienjenit
15. [MDA2] împăinjenit, ~ă a vz împăienjenit
16. [MDA2] împângenit, ~ă v vz împăienjenit
17. [MDA2] împânjănit, ~ă a vz împăienjenit
18. [MDA2] împoijinit, ~ă a vz împăienjenit
19. [MDA2] painjenit, ~ă a vz păienjenit
20. [MDA2] painjinit, ~ă a vz păienjenit
21. [MDA2] păienjenit, ~ă a [At: EMINESCU, G. P. 65 / V: (reg) pain~, painjinit, păinjenat, păinjinit / Pl: ~iți, ~e / E: păienjeni] 1 Acoperit cu păienjeniș (1). 2 (Fig; d. vedere) Lipsit de claritate, ca prin ceață. 3 (D. ochi) Acoperit cu un fel de ceață, de negură care împiedică claritatea vederii. 4 (Pex; d. vedere) Tulbure.
22. [MDA2] păinjinit, ~ă a vz păienjenit
23. [DLRLC] ÎMPAINJINIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
24. [DLRLC] ÎMPĂIENJENIT, -Ă, împăienjeniți, -te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniș. Bolțile umede și împăienjenite ale vechilor noastre monăstiri. ODOBESCU, S. II 236. 2. Fig. (Despre ochi) Tulbure; congestionat, injectat. Ciocneau, și-i vedeai cu ochi împăienjeniți, cum golește fiecare paharul. PAS, Z. I 312. – Variante: împainjinit, -ă (VLAHUȚĂ, O. AL. II 33), împăinjenit, -ă (V. ROM. martie 1954, 105), păinjenat, -ă (MACEDONSKI, O. III 50), painjenit, -ă (HOGAȘ, M. N. 42), păinjenit, -ă (CREANGĂ, A. 54, EMINESCU, N. 36) adj.
25. [DLRLC] PAINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
26. [DLRLC] PĂINJENIT, -Ă adj. v. împăienjenit.
27. [Scriban] painjinít, -ă adj. Ostenit de somn orĭ de beție, vorbind de ochĭ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL