1. [DEX '09] PĂHĂRUȘ, păhărușe, s. n. (Pop.) Păhărel. – Pahar + suf. -uș.
2. [MDA2] păhăruș sn [At: ODOBESCU, S. III, 214 / Pl: ~e / E: pahar + -uș] 1-8 (Pop; șhp) Păhărel (1-8). 9-16 (Udp „de”, „cu”) Conținut al unui păhăruș (1-8).
3. [DLRLC] PĂHĂRUȘ, păhărușe, s. n. Păhărel. Autorul «Păcatelor tinereților» mai povestește și o istorioară pe care am socotit că nu va strica să o transcriu aci, căci ea va fi ca păhărușul de Fine Champagne, după un prînz îndesat și anevoie de mistuit. ODOBESCU, S. III 214.
4. [DOOM 3] păhăruș (pop.) s. n., pl. păhărușe
5. [DOOM 2] păhăruș (pop.) s. n., pl. păhărușe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL