1. [DEX '09] PĂGÂNIE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism. 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
2. [MDA2] păgânie sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 41r/25 / Pl: ~ii / E: păgân + -ie] (Înv) 1 Păgânism (1). 2 Păcat2 (1). 3 Greșeală gravă Si: infamie, mârșăvie, mișelie, ticăloșie, (îvr) păgânitură (2).
3. [DEX '98] PĂGÂNIE, (2) păgânii, s. f. (Înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
4. [DLRLC] PĂGÎNIE s. f. 1. (Învechit) Păgînism. Spun că-n vremea păgîniei ar fi fost un împărat De carele toți creștinii se plîngeau neîncetat. PANN, P. V. II 36. 2. Faptă de păgîn, nelegiuire, fărădelege.
5. [DOOM 3] păgânie (înv.) s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pl. păgânii, art. păgâniile (desp. -ni-i-)
6. [DOOM 2] păgânie (înv.) s. f., art. păgânia, g.-d. art. păgâniei; (păcate) pl. păgânii, art. păgâniile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL