1. [DEX '09] PĂDUROS, -OASĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre regiuni, dealuri, munți, terenuri) Acoperit cu păduri, bogat în păduri; împădurit. – Pădure + suf. -os.
2. [MDA2] păduros, ~oasă a [At: HERODOT (1645), 241 / Pl: ~oși, ~oase / E: pădure + -os] (D. terenuri) 1 Împădurit. 2 Bogat în păduri (1).
3. [DLRLC] PĂDUROS, -OASĂ, păduroși, -oase, adj. (Despre un teren) Acoperit cu păduri. Departe, se ridică în cer munții albaștri și veșnici; dincoace, o umbră deasă supt coastele păduroase. SADOVEANU, M. 118. Dunărea, leneșă, își lunecă domol undele, încovoindu-se printre ostroavele pustii și păduroase. BART, S. M. 72. Valea Podenilor este o văgăună închisă din patru părți de dealuri păduroase. CARAGIALE, O. I 286.
4. [Șăineanu, ed. VI] păduros a. plin de păduri: munți păduroși BĂLC.
5. [Scriban] pădurós, -oásă adj. (d. pădure). Acoperit de pădurĭ: țară păduroasă. – Și păduratic (ca boĭeros, -ratic).
6. [DOOM 3] păduros adj. m., pl. păduroși; f. păduroasă, pl. păduroase
7. [DOOM 2] păduros adj. m., pl. păduroși; f. păduroasă, pl. păduroase
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL