1. [DEX '09] PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de pădure, privitor la pădure; de la pădure, care trăiește sau se găsește în pădure. 2. S. m. și f. Persoană care trăiește într-o regiune de pădure sau de munte ori este originară de acolo. – Pădure + suf. -ean.
2. [MDA2] pădurean, ~ă [At: KLEIN, D. 392 / Pl: ~eni, ~ene / E: pădure + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care trăiește, locuiește în pădure (1) sau într-o regiune cu păduri Si: pădureț (19-20). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară de acolo. 5-6 smf, a (Spc) (Persoană) care locuiește în partea de est a județului Hunedoara. 7-8 a (D. animale, plante) Care (trăiește sau) se găsește în pădure (1). 9 a (Îvr) Acoperit cu pădure (1). 10 sfa (Mtp; reg) Muma-pădurii. 11 smf Vită născută în pădure (1). 12 smf Vită de culoare neagră sau roșie-închis.
3. [DLRLC] PĂDUREAN, -Ă, pădureni, -e, adj. 1. De pădure, de la pădure, care se găsește în pădure. Văzu răsărind din stînci pădurene o mănăstire veche. EMINESCU, N. 126. 2. Care trăiește în pădure. Umblînd el razna de trebile împărăției, încoace și încolo, se cunoscu cu Pan, un zeu pădurean. ISPIRESCU, U. 107.
4. [DLRLC] PĂDUREANA s. f. art. (În credințele populare) Mama-pădurii. Nu cumva să vie pădureana și să-l schimbe [copilul] cu al ei. MARIAN, NA. 129.
5. [Șăineanu, ed. VI] pădurean a. și m. care locuiește într’o pădure.
6. [DOOM 3] pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene
7. [DOOM 2] pădurean adj. m., s. m., pl. pădureni; adj. f., s. f. pădureană, pl. pădurene
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL