1. [DEX '09] PĂDURATIC, -Ă, păduratici, -ce, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure; pădureț, sălbatic. 2. Acoperit cu păduri; păduros, împădurit. – Pădure + suf. -atic.
2. [MDA2] păduratic, ~ă a [At: ALECSANDRI, POEZII, 208 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: pădure + -atic] 1 (Asr) Împădurit. 2 (Rar; d. plante) Pădureț (1).
3. [DLRLC] PĂDURATIC, -Ă, păduratici, -e, adj. 1. Care crește sau trăiește în pădure, de pădure; sălbatic. Sînt flori de măgură, flori păduratice. BOLINTINEANU, O. 115. 2. Acoperit cu păduri, păduros. Peste cîmpii păduratici... Fug de panică coprinși. MACEDONSKI, O. I 106. Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. Munții din ținutul Dornei erau mai păduratici și mai puțin locuiți de oameni. MARIAN, T. 289.
4. [Șăineanu, ed. VI] păduratic a. 1. de pădure: umbre păduratice BOL.: 2. acoperit cu arbori: pe un munte păduratic AL.
5. [Scriban] pădurátic, V. păduros.
6. [MDA2] păduratec, ~ă a vz păduratic
7. [Scriban] pădurós, -oásă adj. (d. pădure). Acoperit de pădurĭ: țară păduroasă. – Și păduratic (ca boĭeros, -ratic).
8. [DOOM 3] păduratic adj. m., pl. păduratici; f. păduratică, pl. păduratice
9. [DOOM 2] păduratic adj. m., pl. păduratici; f. păduratică, pl. păduratice
10. [MDO] păduratic
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL