1. [DEX '09] PĂCĂTUIRE, păcătuiri, s. f. Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei. – V. păcătui.
2. [MDA2] păcătuire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: păcătui] 1-2 Încălcare (gravă) a normelor religioase, comițând un păcat2 (1-2). 3-4 Abatere (gravă) de la preceptele morale, comițând un păcat2 (3-4).
3. [DLRLC] PĂCĂTUIRE s. f. Acțiunea de a păcătui și rezultatul ei; păcat. Eu însumi am căzut în această păcătuire generală și am dat votul pentru un om vechi. BOLINTINEANU, O. 457.
4. [DEX '09] PĂCĂTUI, păcătuiesc, vb. IV. Intranz. A comite un păcat (1); a greși. – Păcat + suf. -ui.
5. [MDA2] păcătui vi [At: BIBLIA (1688), 5802/3 / Pzi: ~esc / E: păcat2 + -ui] 1-2 A încălca (grav) normele religioase, comițând un păcat2 (1-2). 3-4 A se abate (în mod grav) de la preceptele morale, comițând un păcat2 (3-4). 5 (Pgn) A comite o greșală Si: a greși. 6 (Spc) A avea relații sexuale în afara căsătoriei Si: a curvi, a preacurvi.
6. [CADE] PECCAVI (lat.) =Am păcătuit. Se întrebuințează spre a mărturisi un păcat.
7. [DLRLC] PĂCĂTUI, păcătuiesc, vb. IV. Intranz. A comite un păcat, a se abate de la anumite norme, a greși. Leib n-a păcătuit cu nimic. SAHIA, N. 94. Iartă-mă, mîndro, de glume: Că nu-i om să nu glumească Și să nu păcătuiască. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 363.
8. [Șăineanu, ed. VI] păcătuì v. 1. a face păcate, a cădea în păcat; 2. a greși în contra unei regule: a păcătui în contra uzului.
9. [Scriban] păcătuĭésc v. intr. (d. păcat). Comit păcate, cad în păcat: cine fură, păcătuĭește. Fig. Greșesc: a păcătui contra gramaticiĭ.
10. [DOOM 3] păcătuire s. f., g.-d. art. păcătuirii; pl. păcătuiri
11. [DOOM 2] păcătuire s. f., g.-d. art. păcătuirii; pl. păcătuiri
12. [DOOM 3] păcătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcătuiesc, 3 sg. păcătuiește, imperf. 1 păcătuiam; conj. prez. 1 sg. să păcătuiesc, 3 să păcătuiască
13. [DOOM 2] păcătui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcătuiesc, imperf. 3 sg. păcătuia; conj. prez. 3 să păcătuiască
14. [MDO] păcătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcătuiesc, conj. păcătuiască)
15. [CECC] Peccavi! (lat. „Am păcătuit!”) – E traducerea latină a cuvintelor ebraice „al het” (pentru păcatul săvîrșit), pe care, spune Biblia (Cartea regilor), le-ar fi folosit David spre a recunoaște în fața profetului Nathan, greșeala de care era învinuit. Cuvîntul e folosit atunci cînd e vorba de un păcat mare și grav. Dar cînd păcatul e mai mic, adică e vorba de o greșeală, se citează de obicei cealaltă formulă latină: Mea culpa (vezi). BIB.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL