1. [MDA2] păcătoșire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: păcătoși] 1-4 Transformare în păcătos (1-4). 5-7 Evoluție spre o stare de decădere (materială) (morală sau) fizică.
2. [DEX '09] PĂCĂTOȘI, păcătoșesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A deveni păcătos, a se ticăloși, a se strica; a decădea. – De la păcătos.
3. [MDA2] păcătoși vr [At: CARAGIALE, O. VII, 454 / Pzi: ~șesc / E: păcătos] (Fam) 1 A deveni păcătos. 2 A ajunge în stare de decădere Si: a se strica, a se ticăloși.
4. [DLRLC] PĂCĂTOȘI, păcătoșesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ticăloși, a se strica.
5. [Scriban] păcătoșésc v. tr. Fac păcătos (degradez). V. refl. Orașul s’a păcătoșit de cînd e el primar.
6. [DOOM 3] păcătoși (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă păcătoșesc, 3 sg. se păcătoșește, imperf. 1 sg. mă păcătoșeam; conj. prez. 1 sg. să mă păcătoșesc, 3 să se păcătoșească; imper. 2 sg. afirm. păcătoșește-te; ger. păcătoșindu-mă
7. [DOOM 2] !păcătoși (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se păcătoșește, imperf. 3 sg. se păcătoșea; conj. prez. 3 să se păcătoșească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL