1. [DEX '09] PĂCĂNITURĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
2. [MDA2] păcănitură sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 31 / Pl: ~ri / E: păcăni + -tură] (Rar) Păcăneală.
3. [DOOM 3] păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
4. [DOOM 2] păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL