1. [DEX '09] PĂCĂNIT, păcănituri, s. n. Păcănire. – V. păcăni.
2. [MDA2] păcănit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: păcăni] (Mun; d. oameni) Smintit.
3. [MDA2] păcănit1, ~ă sn [At: V. ROM. septembrie 1958, 31 / Pl: ~uri / E: păcăni] 1 Păcăneală. 2 (Spc) Bătăi ale inimii cauzate de emoții puternice.
4. [DEX '09] PĂCĂNI, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat; a țăcăni, a pocni. – Pac1 + suf. -ăni.
5. [MDA2] păcăni vi [At: SĂM. II, 503 / Pzi: 3 păcăne, ~nește / E: pac1 + -ăni] A produce un zgomot scurt, repetat și sacadat Si: a țăcăni.
6. [DLRLC] PĂCĂNI, păcănesc, vb. IV. Intranz. A produce un zgomot scurt și sacadat; a face «pac», a pocăni,[1] a țăcăni. În glasul lui bubuiau tunurile, păcăneau mitralierele. CAMILAR, N. II 177. Pe lîngă ogoare întinse lăsate în paragină, păcănea grăbit murgul din copite. SADOVEANU, O. I 482.
7. [Scriban] păcănésc v. intr. (d. pac-pac). Produc des sunetu pac: a păcăni din geamparale, geamparalele păcănesc. V. pocănesc.
8. [DOOM 3] păcănit s. n., pl. păcănituri
9. [DOOM 2] păcănit s. n., pl. păcănituri
10. [DOOM 3] păcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănesc, 3 sg. păcănește, imperf. 1 păcăneam; conj. prez. 1 să păcănesc, 3 să păcănească
11. [DOOM 2] păcăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păcănesc, imperf. 3 sg. păcănea; conj. prez. 3 să păcănească
12. [DAR] păcănit, -ă, adj. (reg.) smintit, țicnit, trăsnit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL