1. [DEX '09] PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. – Păcăli + suf. -tură.
2. [MDA2] păcălitură sf [At: LB / Pl: ~ri / E: păcăli + -tură] 1-3 Păcălire (1-3). 4 Păcăleală (4). 5-6 Întorsătură sau joc de cuvinte (spuse pentru a păcăli).
3. [DLRLC] PĂCĂLITURĂ, păcălituri, s. f. Păcăleală. Îi face cîte o urare sau îi alcătuiește cîte o păcălitură. HOGAȘ, DR. II 192. Încetul cu încetul se învață omul cu păcăliturile, și după ce-ți vin anii, știi ce ai să crezi și ce să nu crezi. SLAVICI, O. I 99. Breasla veselă și ușoară a vînătorilor... îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. – Variantă: pîcîlitură s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] păcălitură f. efect și mod de păcălire.
5. [Scriban] păcălitúră (vest) și pîcîlitúră (est) f., pl. ĭ. Păcăleală, modu saŭ rezultatu acțiuniĭ de a păcăli: știŭ că ĭ-aĭ tras o păcălitură bună! – Maĭ des păcăleală.
6. [DLRLC] PÎCÎLITURĂ s. f. v. păcălitută.
7. [DOOM 3] păcălitură (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri
8. [DOOM 2] păcălitură (rar) s. f., g.-d. art. păcăliturii; pl. păcălituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL