1. [DEX '09] PĂCĂLITOR, -OARE, păcălitori, -oare, adj. Care păcălește. – Păcăli + suf. -tor.
2. [MDA2] păcălitor, ~oare [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: păcăli] 1-6 smf, a (Persoană) care păcălește (1-3) Vz (îdt) păcăleț. 7 a (D. cuvinte, afirmații) Cu care este păcălit cineva. 8 (Trs; Mol; d. oameni) Cicălitor.
3. [DLRLC] PĂCĂLITOR, -OARE, păcălitori, -oare, adj. (Rar) Care păcălește, de păcăleală. Îi luau vorba din gură și-l cam dedeau în tărbăceală cu graiuri, care mai de care păcălitoare. ISPIRESCU, L. 36.
4. [Șăineanu, ed. VI] păcălitor a. care păcălește.
5. [DOOM 3] păcălitor adj. m., pl. păcălitori; f. sg. și pl. păcălitoare
6. [DOOM 2] păcălitor adj. m., pl. păcălitori; f. sg. și pl. păcălitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL