1. [MDA2] pângăritură sf [At: ALR II, 848 / V: (reg) ~ăni~ / Pl: ~ri / E: pângări + -tură] 1 Faptă urâtă. 2 (Mun) Vorbă necuviincioasă. 3 (Olt; Mun) Spurcăciune. 4-5 (Mun) Pângăriciune (6-7).
2. [MDA2] pângănitură sf vz pângăritură
3. [D.Religios] pângăritură, pângărituri s. f. (Reg.) Pângăriciune. ♦ Vorbă rea, faptă urâtă. – Din pângări + suf. -tură.
4. [DAR] pângăritură, pângărituri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL