1. [DEX '09] PÂNGĂRIT, -Ă, pângăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. (Înv. și reg.) Ticălos, nemernic, păcătos. – V. pângări.
2. [MDA2] pângărit, ~ă [At: BIBLIA (1688) pref 7/12 / V: (înv) păn~, (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: pângări] 1-2 smf, a (Om) păcătos. 3-4 smf, a (Persoană) care a fost tratată fără respectul cuvenit Si: profanat. 5-6 sf, a (Femeie) a cărei cinste și curățenie morală nu au fost respectate Si: batjocorit, profanat, spurcat. 7 a Care nu mai este demn de stimă, respect Si: batjocorit, profanat, spurcat. 8 af (Spc; d. femei) Violată. 9-10 a (Om) murdar. 11 smf (Reg) Nenorocos.
3. [MDA2] păngărit, ~ă a vz pângărit
4. [MDA2] pângănit, ~ă a vz pângărit
5. [DLRLC] PÎNGĂRIT, -Ă, pîngăriți, -te, adj. 1. Care a fost dezonorat, care a fost necinstit. 2. Nemernic, ticălos, spurcat. Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sîngele cel pîngărit al unui tiran. NEGRUZZI, S. I 164. O să văd a se-nchina Capetele pîngărite la opinci de muncitor... Credința mea îmi spune că ăst timp ne va veni. BOLLIAC, O. 173. ◊ (Substantivat) Taci, pîngăritule, că te ucid! ALECSANDRI, T. 1598.
6. [Scriban] pîngărít, -ă adj. Profanat. Subst. Olt. (pîngănit). Păgîn, spurcat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL