1. [MDA2] pândărit sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: pândar + -it] 1 Ocupație a pândarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 2 Muncă depusă în pădure (1) Si: (reg) jitărit, meregie. 3 (Reg) Plată arvunită pădurarului (1) Si: (reg) jitărit, meregie.
2. [Șăineanu, ed. VI] pândărit n. paza viei.
3. [MDA2] pândări vt [At: JAHRESBER. V, 326 / Pzi: ~resc / E: pândar] 1-2 (Reg) A pândi (12, 15). 3 A veghea.
4. [DLRLC] PÎNDĂRI, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, P. P. 37.
5. [DLRLC] PÎNDĂRIT, pîndărituri, s. n. Faptul de a pîndări; ocupația pîndarului. Pîndarul își ia pentru pîndărit. cîte 1-3 snopi din fiecare claie. PAMFILE, A. R. 140. ♦ Plata, retribuția cuvenită pîndarului.
6. [DLRM] PÎNDĂRI, pîndăresc, vb. IV. Tranz. A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. – Din pîndar.
7. [DLRM] PÎNDĂRIT, pîndărituri, s. n. Faptul de a pîndări; ocupația pîndarului. ♦ Plata cuvenită pîndarului.
8. [Scriban] pîndărít n., pl. urĭ. Ocupațiunea saŭ plata pîndaruluĭ.
9. [DAR] pândărit s.n. (reg.) 1. ocupație a pândarului, muncă depusă de pândar. 2. plată, retribuție cuvenită pândarului; jitărit, meregie.
10. [DAR] pândări, pândăresc, vb. IV (reg.) 1. a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). 2. a face serviciul de pândar; a jitări, a păzi, a supraveghea; a sta de strajă, a veghea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL