1. [MDA2] pândări vt [At: JAHRESBER. V, 326 / Pzi: ~resc / E: pândar] 1-2 (Reg) A pândi (12, 15). 3 A veghea.
2. [DLRLC] PÎNDĂRI, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, P. P. 37.
3. [DLRM] PÎNDĂRI, pîndăresc, vb. IV. Tranz. A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. – Din pîndar.
4. [DAR] pândări, pândăresc, vb. IV (reg.) 1. a aștepta (cu nerăbdare, cu atenția încordată). 2. a face serviciul de pândar; a jitări, a păzi, a supraveghea; a sta de strajă, a veghea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL