1. [MDA2] păcliși v vz pâcliși
2. [MDA2] pacliși[1] v vz pâcliși[2]
3. [MDA2] pâcârși v vz pâcliși
4. [MDA2] pâcliși [At: SCRIBAN, D. / V: păc~, (reg) ~cârși / Pzi: ~șesc / E: cf mg poklosodik, poklșos „a umple de lepră”] 1-2 vtr (Buc; Mar) A (se) schilodi. 3 vt (Buc; Olt; c. i. oameni) A poci1 prin tundere. 4 vr (Mol; fam) A se strâmba. 5 vr A se înrăi. 6 vr (Reg) A se înșela.
5. [Scriban] pîcîrșésc (mă), V. pîclișesc.
6. [Scriban] pîclișésc (mă) v. tr. (ung. poklosítni, a umplea de lepră). Mold. Fam. Mă pocesc, mă prostesc, mă păcătoșesc, mă înrăĭesc: hursuz și pîclișit, pîclișit și răutăcĭos (Cr.). – Și pîcîrș- (Ĭașĭ).
7. [DAR] pâcliși, pâclișesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schilodi; a poci (prin tundere). 2. (refl.; fam.) a se prosti, a se strâmba; a se înrăi. 3. (refl.) a se înșela, a se păcăli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL