1. [DEX '09] PUȚINĂTATE s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi puțin; cantitate sau număr mic; puțintime. 2. Volum mic sau dimensiune mică; micime. – Puțin + suf. -ătate.
2. [MDA2] puținătate sf [At: (a. 1643) BV I, 134 / E: puțin + -ătate] 1 Cantitate sau număr mic Si: micime, (rar) puțintime, (îrg) puținime, (îvr) puțineală (1). 2 Cantitate sau număr insuficient Si: micime, (rar) puțintime, (îrg) puținime, (îvr) puțineală (2). 3 Dimensiune, proporție, volum sau capacitate redusă Si: micime.
3. [DLRLC] PUȚINĂTATE s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi puțin; cantitate sau număr mic. Cu toată puținătatea știrilor și nesiguranța lor, putem să ne facem o idee satisfăcătoare asupra existenței soților Ciobotariu. CĂLINESCU, I. C. Radu-vodă, cum văzu puținătatea moldovenilor, căzu cu tot greul asupra lor. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Volum mic sau dimensiune mică; micime, micșorime. Era domol în mișcări și avea totdeauna un zîmbet pentru puținătatea trupească și pentru neastîmpărul colegului. PAS, Z. I 306.
4. [Șăineanu, ed. VI] puținătate f. puțin lucru.
5. [Scriban] puținătáte f. (d. puțin). Calitatea saŭ defectu de a fi puțin: e fericit din cauza puținătățiĭ dorințelor, n’a ĭeșit la luptă din cauza puținătățiĭ soldaților. – În vest și puținíme. V. sărăcie, carență, indigență, penurie.
6. [DOOM 3] puținătate s. f., g.-d. art. puținătății
7. [DOOM 2] puținătate s. f., g.-d. art. puținătății
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL