1. [DEX '09] PUTREFACȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis.
2. [MDA2] putrefacție sf [At: BREZOIANU, A. 35/17 / V: (asr) ~iune / Pl: ~ii / E: fr putréfaction] 1 Proces de descompunere a unor substanțe organice vii sau moarte, sub influența unor agenți externi normali sau patogeni Si: (liv) putrefiere, (îrg) putrejune (1), (asr) putrezeală (1), putreziciune (1), putrezire, (îvr) putrificațiune. 2 (Spc) Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un orgasnism viu, care constă în descompunerea sub acțiunea fermenților a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 3 (Fig; rar) Ineficiență. 4 (Îs) Bacterii de ~ Grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice.
3. [DLRLC] PUTREFACȚIE, putrefacții, s. f. Putrezire, dezagregare, descompunere a organismelor moarte. Cadavru intrat în putrefacție. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice (vii sau moarte) de origine animală sau vegetală.
4. [DN] PUTREFACȚIE s.f. 1. Descompunere a organismelor moarte sau a substanțelor organice; putrezire, putrefiere, putrescență. ◊ Bacterii de putrefacție = grup de bacterii care provoacă fenomenele de descompunere a substanțelor organice. 2. (Fig.) Destrămare, dezagregare morală. [Gen. -iei, var. putrefacțiune s.f. / cf. fr. putréfaction, lat. putrefactio].
5. [MDN '00] PUTREFACȚIE s. f. 1. descompunere a substanțelor organice sub acțiunea unor bacterii; putrezire; putrescență. 2. (fig.) dezagregare morală. (< fr. putréfaction, lat. putrefactio)
6. [MDA2] putrefacțiune sf vz putrefacție
7. [DN] PUTREFACȚIUNE s.f. v. putrefacție.
8. [Șăineanu, ed. VI] putrefacți(un)e f. 1. descompunerea corpurilor organizate după încetarea vieții; 2. starea corpului în putrefacțiune.
9. [Scriban] *putrefacțiúne f. (lat. putrefáctio, -ónis, d. puter, putris, putred, și fácere, a face. V. facțiune). Descompunere, putrezire a cărnurilor: frigu oprește putrefacțiunea. Starea cărniĭ putrede: cadavru intrat în putrefacțiune. – Și -ácție.
10. [DOOM 3] putrefacție (desp. pu-tre-, -ți-e) s. f., art. putrefacția (desp. -ți-a), g.-d. art. putrefacției; pl. putrefacții, art. putrefacțiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] putrefacție (pu-tre-, -ți-e) s. f., art. putrefacția (-ți-a), g.-d. art. putrefacției; pl. putrefacții, art. putrefacțiile (-ți-i-)
12. [MDO] putrefacție
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL