1. [MDA2] puterință sf [At: PANN, P. V. I, 128/9 / Pl: ~țe / E: putere + -ință] (Înv) 1 Putere (1). 2 Posibilitate.
2. [Șăineanu, ed. VI] puterință f. (ironic) putere.
3. [Scriban] puterínță f., pl. e (d. putere + putință). Fam. Iron. Putere, putință, posibilitate. (Se întrebuințează maĭ ales în loc. dacă nu e puterință, ce maĭ chichirez-gîlceavă? care se pune maĭ ales în gura Țiganilor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL